Am stat in spital inconstient cateva zile si cand m-am trezit am crezut ca sunt in rai, era totul asa de alb si era asa de liniste incat nu imi dadeam seama inca ce era cu mine. La un moment dat aparuse un domn, la fel imbracat in alb si incepu sa-mi vorbeasca, am crezut ca visez, dar din ce in ce mai mult acest vis se transforma intr-un cosmar, nu-l puteam auzi si-atunci mi-am dat seama ca tot ce era in jurul meu se prabusise, parca lumea imi fugea de sub picioare, parca nu mai puteam atinge clapele si pianul radea de mine.
Am trait o drama, eram asa de complexat incat aveam impresia ca toata lumea ma arata cu degetul pe strada, parca eram un ciudat dinaceala nebun care aude voci si fuge pe strada de cineva care incearca sa-l prinda.
Eram destul de cunoscut pe vremea aceea, se si scria in ziar de concertele pe care le sustinea orchestra filarmonica vieneza si eram si eu trecut, Klaus Pauli, printre muzicieni de o mai mare valoare, pot sa spun chiar deosebita, caci am avut sansa sa cunosc nume foarte mari si sa invat chiar. Avusesem cateva turnee in estul europei, in anumite orase cheie, cu o afinitate pentru muzica si nu numai, unul dintre aceste orase parca ma vrajise, intr-un mod subtil si parca romantic.
Momentan, m-am retras intr-o locuinta proprie mai veche, cumparata mai demult pe cand mai mergeam in turnee, Doamne ce viata si cata nostalgie, dar sa nu deviem de la subiect,ca-mi uit ideea si trec iarasi la amintiri... si nu mai vreau. Evident proprietatea pe care o detineam si inca o detin, se afla in estul Europei, in acel oras. E un oras frumos cu o trditie pentru cultura deosebita si pentru opera si teatru in special. Nu e un oras foarte mare, dar e cochet, bine, nu se compara cu Viena, dar pentru linistea mea este perfect(si aici nu am fost ironic). Am concertat aici si mi-a placut asa de mult casa asta, incat am cumparat-o, intentionam sa vin aici in scurtele vacante pe care le aveam, dar soarta a facut sa ma mut de tot...
"Si ca sa nu isi piarda mintile, personajul meu scrisese un jurnal, pe care vi-l voi prezenta, nu e un jurnal zilnic, sunt doar ganduri asternute pe foaie pe care le-a intalnit in viata, viata care se sfarseste frumos intr-o dimineata de iarna pe data de 10 Ianuarie 1991"
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu