Fără strop de venin

Mă minţi aşa uşor, şi totuşi frumos
E-n regulă totul şi totu-i pe dos
Te văd şi zâmbesc, mă încarc cu senin
E soare şi cald, fără strop de venin.

Aş vrea să m-opresc, mintea îmi spune nu sta
Aleargă şi prinde, fiindcă ai ce vedea,
O să fii fericit, poate pentru puţin
Şi clipa ce-o prinzi e fără strop de venin...

Din somn mă trezeşti, şi-o faci aşa de frumos
Mă surprinzi uşor şi garda mi-e jos,
Fiorul mă trece, nu pot să m-abţin
Mă muşti de gât, dar nu e strop de venin.

Poate e vis, dar trebuie să-l trăiesc,
O s-ador orice clipă, până când mă trezesc
Şi pare real, aproape chiar citadin
Monoton de frumos, dar fără strop de venin...

"O seara de balet"

"O seara de balet"
23 Decembrie 1966

Astazi pe la ora sapte eram inca in piata din fata operei, stateam pe o banca si priveam lumea cum se indrepta catre portile larg deschise. Pe un afis enorm atarnat pe cladire, scria mare "Spargatorul de nuci"...
Prima data cand am fost la un spectacol de balet, s-a intamplat pe cand aveam in jur la douazeci si doi de ani, am fost invitat fiind pianist la Orchestra Filarmonica. Eram asa de curios sa vad cum decurge un spectacol, incat am vizitat dansatorii in culise, si nu ma laud cand scriu ca aveam acces.
Inainte de spectacol cand emotiile isi spun cuvantul, toata lumea e agitata si nimeni nu isi gaseste locul, poate pentru ca si eu stateam in locul nepotrivit sau poate nu, o dansatoare incerca sa intre in cabina ei, problema era ca stateam in fata usii.
Si nu stiam, dar stateam in fata protagonistei spectacolului, Clara, o tanara balerina cu trasaturi perfecte, putin cu nasul pe sus si niste ochi care ma priveau asa de intens, incat m-am gandit ca vrea ceva de la mine. Intradevar asa a si fost, n-a spus nimic, a deschis usa si m-a impins inauntru. Inima imi batea asa de tare incat am crezut ca o sa imi sara din piept, atunci i-am auzit pentru prima data glasul, de ce iti bate inima asa de tare, ai emotii?
Si aveam, eram atat de tanar si poate nu stiam ce gandesc, in acel moment pana si constiinta mea imi spunea fa-o, lasa-te purtat de val. Si am facut-o, a fost poate cel mai intens moment trait vreodata, cand stiam ca usa putea fi deschisa in orice clipa, Clara, caci nici acum nu stiu cum o chema, putea fi chemata pe scena oricand, iar eu nici nu aveam ce cauta acolo, mi-am spus ca trebuie sa fie un vis, dar nici acum nu regret ce mi s-a intamplat.
Cum pentru Clara in "Spargatorul de nuci" intalnirea cu printul ei a fost doar un vis, asa si pentru mine a fost o aventura, doar ca de data aceasta eu am fost cel care visa si ea a fost printesa. Si m-am trezit singur in cabina dansatoarei, in culise, fara nici o urma de regret.
Dupa ce m-am dezmeticit, m-am imbracat si m-am indreptat catre locul meu din sala. Am apucat sa vad doar
actul al II-lea, unde ea si-a dat seama ca a visat...

"In orice vis trebuie sa existe macar un sambure de adevar, vis sau nu, pentru personajul meu o aventura de asemenea maniera probabil nu am mai avut loc... Si de aceea e intiparita in mintea lui atat de tare"

“Învaţă să-ţi legi şireturile”

“Învaţă să-ţi legi şireturile”
1 Iunie 1966

De mult n-am mai pus peniţa stiloului pe foile jurnalului, deja paginile s-au îngălbenit şi praful şade la locul lui bine-mersi, afară ziua să sa plece, soarele facand un semn de la revedere cu ultimele lui raze şi eu scriu…
Azi de dimineaţă am fost la controlul periodic la medic, aşteptând afară am zărit un băieţel care îi cerea tatălui său să îi lege şireturile tenişilor. Îi întinse piciorul tatălui, iar acesta se încruntă la el, micuţul lăsase capul in pamănt şi resemnat işi legă cu greu, singur şireturile.
Ţin minte şi acum când am primit prima pereche de tenişi şi nu ştiam sa imi leg şireturile. Era la începutul verii, când o verisoara mai mare a venit în vizită şi i-a propus tatei sa imi cumpere o pereche de tenişi. Tata fusese de accord şi mi-a arătat câteva perechi, iar eu mi-am ales una si m-a pus sa îi probez, dar nu ştiam să imi leg singur şireturile. Pe un ton autoritar imi spusese că dacă nu învăt pe loc să îmi leg şireturile nu imi mai cumpara tenişii. Speriat, l-am întrebat dacă vrea să mă înveţe, iar el mi-a dat un soi de formulă, ceva cu un iepuraş care aleargă după un copac şi apoi intră în vizuină, nu mai ţin minte bine, dar cert a fost că a ales calea cea mai grea , acum imi dau seama că sunt metode mult mai uşoare, dar nu, el tot cu iepurasul…
“Un lucru e sigur, şi acum tot aşa imi leg şireturile, şi n-am să mă dezvăţ, cu toate astea îi multumesc deşi iepuraşul intră mai greu in vizuină…”

"Un strop de competitie "

"Un strop de competitie"
11 Mai 1965

Eram astazi in parc si priveam cativa tineri ce se jucau, in sensul ca faceau miscare, spre deosebire de mine pe timpul cand eram eu tanar...
La un moment dat, un baiat care, cred eu, nu avea mai mult de 17 ani, se impiedicase in fata mea si isi scapase tabla de sah cu tot cu piese, putin amuzat, il ajutasem pe baiat sa adune piesele. Ma holbam la el si imi dadusem seama ca semana putin cu mine, nu prea inalt, cu parul zburliu si cu niste ochi asa de frumosi incat puteai citi naivitatea pe chipul sau. Rosu in obraji de rusine, isi ceruse scuze, cred, si zambi timid. Vazuse ca zambeam cu gura pana la urechi si m-a invitat sa joc o partida de sah in compania lui, vesel cum eram si cum de obicei nimeni nu abordeaza un batran pe o banca in parc, am decis sa accept.
Ani intregi, in loc sa ies afara la aer, sa ma joc cu mingea sau sa fac altceva activ, stateam in casa si ma jucam sah de unul singur, doar vara cand scapam de la scoala mai aveam puterea sa mai ies, dar toti copii erau atunci plecati pe la bunici sau cine stie pe unde, asa ca baiatul imi aduse putin aminte de mine.
Incepusem partida, iar la un moment dat baiatul prinsese putin curaj, fiindca era destul de introvertit, si imi pusese o intrebare, cred, moment in care eu tot cu zambetul pe buze ii facusem semn ca nu aud, ca sunt surd. Reactia baiatului veni imediat, i se vedea pe chip, nu ii venea sa creada ca un batran fara auz se poate amuza, pana la urma dintr-un nimic.
Pana la sfarsitul partidei, baiatul m-a tot privit curios, dar n-a mai schitat nici un cuvant si uimirea ii tot statea pe fata.
Bineinteles experienta si-a spus cuvantul, l-am batut pe baiat, strans, dar l-am batut si m-am simtit destul de bine, fiindca de mult timp nu mai jucasem.
"O mica amintire intr-o imprejurare destul de amuzanta face ca personajul meu sa traiasca un episod destul de vesel si sa uite de necaz."