“Învaţă să-ţi legi şireturile”
1 Iunie 1966
De mult n-am mai pus peniţa stiloului pe foile jurnalului, deja paginile s-au îngălbenit şi praful şade la locul lui bine-mersi, afară ziua să sa plece, soarele facand un semn de la revedere cu ultimele lui raze şi eu scriu…
Azi de dimineaţă am fost la controlul periodic la medic, aşteptând afară am zărit un băieţel care îi cerea tatălui său să îi lege şireturile tenişilor. Îi întinse piciorul tatălui, iar acesta se încruntă la el, micuţul lăsase capul in pamănt şi resemnat işi legă cu greu, singur şireturile.
Ţin minte şi acum când am primit prima pereche de tenişi şi nu ştiam sa imi leg şireturile. Era la începutul verii, când o verisoara mai mare a venit în vizită şi i-a propus tatei sa imi cumpere o pereche de tenişi. Tata fusese de accord şi mi-a arătat câteva perechi, iar eu mi-am ales una si m-a pus sa îi probez, dar nu ştiam să imi leg singur şireturile. Pe un ton autoritar imi spusese că dacă nu învăt pe loc să îmi leg şireturile nu imi mai cumpara tenişii. Speriat, l-am întrebat dacă vrea să mă înveţe, iar el mi-a dat un soi de formulă, ceva cu un iepuraş care aleargă după un copac şi apoi intră în vizuină, nu mai ţin minte bine, dar cert a fost că a ales calea cea mai grea , acum imi dau seama că sunt metode mult mai uşoare, dar nu, el tot cu iepurasul…
“Un lucru e sigur, şi acum tot aşa imi leg şireturile, şi n-am să mă dezvăţ, cu toate astea îi multumesc deşi iepuraşul intră mai greu in vizuină…”
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu