"O seara de balet"
23 Decembrie 1966
Astazi pe la ora sapte eram inca in piata din fata operei, stateam pe o banca si priveam lumea cum se indrepta catre portile larg deschise. Pe un afis enorm atarnat pe cladire, scria mare "Spargatorul de nuci"...
Prima data cand am fost la un spectacol de balet, s-a intamplat pe cand aveam in jur la douazeci si doi de ani, am fost invitat fiind pianist la Orchestra Filarmonica. Eram asa de curios sa vad cum decurge un spectacol, incat am vizitat dansatorii in culise, si nu ma laud cand scriu ca aveam acces.
Inainte de spectacol cand emotiile isi spun cuvantul, toata lumea e agitata si nimeni nu isi gaseste locul, poate pentru ca si eu stateam in locul nepotrivit sau poate nu, o dansatoare incerca sa intre in cabina ei, problema era ca stateam in fata usii.
Si nu stiam, dar stateam in fata protagonistei spectacolului, Clara, o tanara balerina cu trasaturi perfecte, putin cu nasul pe sus si niste ochi care ma priveau asa de intens, incat m-am gandit ca vrea ceva de la mine. Intradevar asa a si fost, n-a spus nimic, a deschis usa si m-a impins inauntru. Inima imi batea asa de tare incat am crezut ca o sa imi sara din piept, atunci i-am auzit pentru prima data glasul,
de ce iti bate inima asa de tare, ai emotii? Si aveam, eram atat de tanar si poate nu stiam ce gandesc, in acel moment pana si constiinta mea imi spunea fa-o, lasa-te purtat de val. Si am facut-o, a fost poate cel mai intens moment trait vreodata, cand stiam ca usa putea fi deschisa in orice clipa, Clara, caci nici acum nu stiu cum o chema, putea fi chemata pe scena oricand, iar eu nici nu aveam ce cauta acolo, mi-am spus ca trebuie sa fie un vis, dar nici acum nu regret ce mi s-a intamplat.
Cum pentru Clara in "Spargatorul de nuci" intalnirea cu printul ei a fost doar un vis, asa si pentru mine a fost o aventura, doar ca de data aceasta eu am fost cel care visa si ea a fost printesa. Si m-am trezit singur in cabina dansatoarei, in culise, fara nici o urma de regret.
Dupa ce m-am dezmeticit, m-am imbracat si m-am indreptat catre locul meu din sala. Am apucat sa vad doar
actul al II-lea, unde ea si-a dat seama ca a visat...
"In orice vis trebuie sa existe macar un sambure de adevar, vis sau nu, pentru personajul meu o aventura de asemenea maniera probabil nu am mai avut loc... Si de aceea e intiparita in mintea lui atat de tare"
